SĂGEATA sau OGLINDA ?

Stimate domnule Croitoru,

M-am apucat de tradus și mai durează. Dar mi-ați inspirat o idee :

Credeți că plăcile ar fi putut fi replici ale unor originale tăiate în lemn ?

Ar fi putut fi !

1. MATERIALUL INSCRIPȚIEI

În arhive luwiene aflăm adesea formula, în hieroglifică, “în conformitate cu originalele săpate în lemn” !

Bedrich Hrozny a tradus la fel formulele canonice hattice (pre-indo-europene) preluate în hittita cuneiformă în care calamul cresta lutul moale mai iute ca lemnul.

Iar lutul putea fi aplicat pe lemnul crestat îndreptat până ajungea din “coajă de copac” o tăbliță, putea fi corectat, apoi ars.

Discul din Phaistos în care se vorbește de ochitul și faptele unui anume protoionian Arion, care, în descifrarea quasi-proto-lipovenească a lui Faucouneau apare a fi vreun căpitan de vas, pare scris cu “pozitive”, dar este “gravat”, poate copiat pe o turtă de lut de pe originalul pozitiv.

2. SĂGEATA sau OGLINDA ?

Literele alfabetului etrusc sunt cele tracic-dardane, runele “grecești” din alfabetul tessalic, pre-cadmeean, dar “în oglindă”, scrise și levogir. Pe acestea le află Iuliu Cezar la Helveți, în Galia, și le crede a fi grecești”.

Se poate ca în scrierile de pe plăcile de la Sinaia, acele fragmente minuscule în relief să fi fost replici ale unor inscrisuri “gravate” sau dăltuite în lemn sau scrijelite cu vârf de săgeată pe vreun trunchi de copac, și apoi copiate în negativ în gips, sau lut sau plumb, și “îndreptate”

Și azi BC’DEFGJKLNPRSZ, deci o singură vocală și treisprezece consoane sunt asimetrice față de o linie verticală. Întoarcerile de litere sunt :
180 grade în plan ” p-d ” (ceasornic);
180 grade în spațiu ” p-q ” (oglindă).

AHIMOTUVXZ, deci patru vocale și șase consoane, sunt identice cu imaginea lor în oglindă (sau replica lor de semne proeminente, complementare cu acelea “gravate”).

3. INSCRIPȚII ORIGINALE

Bustrofedonul și scrisul rândului “întors cu susul în jos” arată că se scria mai ușor pe crengi sau pe bâte de cioban crestate cu brișca în lungimea bățului.

La capătul bățului se întorcea lemnul și se continua crestarea răbojului până ce mai multe rânduri făceau din creangă sau bâtă un răvaș. Hunii care au găsit la daci aceste “răvașe” le-au numit scriptae siculae (uscate), “secuiești”, dar e o aberație ca “róvasìròs” să fie luate drept tamga on-ogur, “tătărești”.

Dacă se cresta pielea de iepure sau un stâlp de lemn mai groscior, în scriptio continua, pentru a fi copiată, inscripția trebuia repetată. Acestea sunt deci ogham și runele veci germane (ale Ducilor, Teutsch, Tiutilor) cu replicile tardive din alfabetul proto-getic al lui Lupilă, Ulfilă “Gotul”…

Aïphouncinqué depuis chez moi 🙂

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s